Casa noua, camera video noua

•May 24, 2009 • Leave a Comment

A trecut mult timp de cand nu am mai scris, recunosc. Pot sa zic deasemenea ca acel timp a trecut foarte repede, chiar pe neasteptate. In fine, dupa cum spune si titlul, am reusit sa ma mut in acel apartament cu pricina acum doua zile. Intr-adevar, a durat ceva pana cand am reusit sa fiu propietar ‘cu acte in regula’ din cauza unei… lipse de organizari.

In primul rand, nu am mai scris de mult deoarece nu am gasit rostul in a trece pe hartia virtuala rutina mea zilnica. Daca va intereseaza totusi, e aceeasi ca a unui om normal. Trezit dimineata, baut o cafea, mancat pe fuga si plecat spre locul de munca. Acolo organizez, sau prelucrez niste fotografii, discut cu colegii si ma intorc inapoi la casa de unde am plecat, il salutam in graba pe propietar si ma inchideam in camera mea unde contemplam cerul instelat ori cantam la chitara. Apoi citeam ceva si adormeam. Dupa cum spuneam, ca orice om normal.

Sa trec la subiect insa… Am reusit dupa eforturi considerabile sa cumpar acel apartament. De ce spun ‘eforturi considerabile’? In primul rand, propietarul a disparut la putina vreme dupa sarbatoarea crestinilor, Pastele. In al doilea rand, apartamentul, intr-un mod bizar, nu aparea pe harta oficiala a orasului. Ca si cum nu ar fi existat niciodata! Cum omul care stapanea locuinta nu avea rude, cel putin nu de care stiam, a trebuit sa trec prin toate blocadele birocratice pentru a inregistra apartamentul in mod oficial ca fiind al orasului. Apoi, a trebuit sa platesc o suma usor piperata unei agentii imobiliare care preluase intre timp, cumva, apartamentul. Intr-un final, m-am mutat “fericit” in noua mea casa.

Acum stau cu un ceai langa mine, scriind articolul acesta, intrebandu-ma daca este ceva ciudat aici, sau nu. Atatea lucruri bizare, atatea piedici… gandul imi zboara acum spre propietar. Mai precis, spre fata lui terifianta ce o avea ultima oara cand am vorbit cu el. “Ma aude, trebuie sa plec de aici! Mai bine nu ai cumpara acest loc… e blestemat!” rostea omul cu o voce soptita. Stau acum si ma intreb… avea probleme mintale sau ce spunea el era oarecum adevarat? Recunosc, atmosfera devine uneori sinistra, dar pana acum nu mi se pare diferit de un apartament normal intr-o zona normala.

Sper sa ramana asa, si sa-mi pot continua munca…

Acum partea a doua din acest post este ‘fericita’ veste de a-mi lua o camera video noua. De ce mi-am luat-o? Sunt un fotograf, dar in acelasi timp mi-a placut sa si imortalizez anumite momente sau scene din viata printr-un video. Dar, sa fiu sincer, am gasit acest gadget la un pret bun, deci, de ce as fi ratat ocazia ? In fine, acum tot ce-mi ramane de facut este sa continui imortalizarea lumii atat foto, cat si video!

Advertisements

Oamenii si casele

•April 13, 2009 • 1 Comment

De ceva vreme m-am tot gandit la gasirea unei case ceva mai stabile fata de apartamentul in care stau acum, in calitate de chirias. Bugetul este limitat totusi, dar o sa apelez la anumiti prieteni in speranta ca imi vor intelege situatia.

Mi-am exprimat aceste ganduri si cu ocazia unei zi de nastere a unui prieten. Dupa cateva pahare, discutii filozofice (in limita permisa de alcoolul consumat) si alte cateva drumuri in anumite locatii ‘cheie’ ale casei (e.g toaleta) am aflat ca ‘sarbatoritul’ avea o cunostinta care ar vinde un apartament pe un pret mai de nimic, acel tanar dorind probabil sa scape de locuinta. Interesat de aceasta oferta, am stabilit o intalnire cu acel om.

Aceasta intalnire a avut loc acum doua zile. La prima vedere, parea ca oricare alt domn. Ma gandeam ca ori s-a plictisit de locuinta in care sta, ori doreste achizitionarea unei locuinte in strainatate. Posibilitatile erau multe. Dar, vorbind cu el, am observat ca era vizibil deranjat de un anume aspect al locuintei. Spunea ca doreste sa scape cat mai repede de ea. Din ce cauza, n-am inteles nici eu. Vazand ca nu paream atat de convins, m-a intrebat daca as dori sa vin sa vad locuinta cu pricina.

Zis si facut. Ieri am fost sa vizitez apartamentul. Un loc destul de spatios, cu trei camere, bucatarie gata utilata, baie acceptabila. Zona, undeva in “Aparatorii Patriei” cred ca ii zicea. Pana acolo am luat metroul, in orice caz…
Ce am remarcat a fost starea omului care s-a schimbat din momentul in care a intrat in casa. Se simtea ‘urmarit’, era usor paranoic, insistand ca trebuie sa se indeparteze de apartament cat mai repede posibil. Ciudat, m-am gandit.

Acum stau si cantaresc daca ar trebui sa iau locuinta sau nu…? Pretul este mult prea bun, locuinta in sine este ingrjita. Iar totusi, ma intreb ce o fi atat de rau in blocul sau apartamentul acela de l-a inspaimantat pe om atat de mult ? Probabil un vecin mai ciudat… sau cineva o fi murit acolo, acum x ani. Pff… superstitii. Oamenii si casele, fiinte ciudate. Niciodata nu te simti acasa daca cineva si-a lasat amprenta in mod vizibil.

Sper totusi sa trec peste superstitiile populare din anumiti oameni. Proiecte ma asteapta, iar pentru unele chiar am nevoie de o casa stabila…

Proiecte si lipsa de timp

•April 8, 2009 • 1 Comment

Se spune ca timpul este singurul lucru care este fix, dar totodata se poate modifica oricand. In fine, dupa cum v-am promis, o sa incep a posta anumite fotografii. Anume cateva mici ‘samples’ din proiectele mele din ultimele doua saptamani.

Nu stiu daca stiti, dar de curand toata lumea se ingrijeste de planeta. “Salvati pamantul, spatiile verzi” s.a.m.d… Eu personal am aceeasi parere a lui George Carlin, vestitul comediant. “The Planet is fine as it is. However, the people living on it…” In sensul ca planeta a trecut prin multe lucruri, unele mult mai grave decat niste simple vietati care au o tehnologie aparent dauntoare naturii. Dar oamenii, in ignoranta lor, considera ca pot primi o medalie daca se dau destul de mult in spectacol, strigand triumfal “Am salvat planeta!”

Banuiesc ca ati prins idea. Ultimele doua proiecte s-au bazat pe realizarea unei imagini a naturii, cum ar trebui sa fie fara interventia umana.In acest scop am realizat mai multe fotografii, care ulterior le-am editat, unele avand ca si grad de comparatie un loc cu si fara deseuri. Ce veti vedea acum sunt imaginile needitate, sau practic ‘baza’ de la care am pornit. Mentionez ca am avut anumite dificultati cu aparatura care o foloseam de obicei, si am fost nevoit sa improvizez cu ce aparat am avut la indemana. Deci calitatea s-ar putea sa lase, uneori, de dorit. Chiar si asa, imi place sa cred ca nu conteaza atat de mult calitatea, cat mesajul transmis…

Incercand
[Oare din ce cauza oamenii se folosesc de animale si mediul inconjurator in loc sa le respecte ? ]
Alpinist notoriu
[Courtesy of a small ladybug]
Soarele - astru in armonie cu natura
[Un corp atat de cald care face atat de mult pentru noi…]
Munca in natura
[Omul se poate impaca cu natura]
Infinitate
[Natura exista. Nu doar aici, ci si in alte locuri care ne pot depasi imaginatia. ]
Inchisoare
[Natura, in stadiul in care este – intr-o inchisoare facuta de om. ]

Salutare, prieteni!

•March 29, 2009 • 2 Comments

Bine ati venit pe acest blog! Deocamdata pare destul de dezorganizat dar voi incerca sa fac astfel incat lucrurile sa intre pe un fagas normal destul de curand. Am pregatit o scurta descriere a blogului, ramandu-mi doar sa va spun ce voi incerca sa fac de cateva ori pe saptamana prin aceste postari.

In primul rand, dupa cum probabil v-ati dat seama, acesta este un blog destinat fotografiei ca stil de viata. Voi incerca sa povestesc lucruri atat din viata mea personala dar si cea profestionala, sperand astfel sa le dau peste cativa ani, un suport viabil tuturor celor care imi impartasesc pasiune dar nu stiu cum sa ‘se lanseze’. Ca si organizare, am pregatit doua categorii mari si late: “Lucruri cotidiene” si “De la om la fotograf” care sunt exact ce precizeaza titlul lor ca sunt.

In rest tot ce va pot spune este ca voi incerca sa surprind cat mai mult elemente cat mai variate din viata si profesie, si sper sa va distrez si pe voi, cititorii…